Dutch NL English EN French FR German DE Italian IT Portuguese PT Romanian RO Spanish ES

CyberLumea

Platforma interactivăCyberLumea
bzadmin Echipa asked 1 lună ago

Ce bine că e vacanță! Timp liber pe care să-l pună fiecare copil în forma potrivită vremii sale, pentru a „savura”, mai târziu, prăjiturile vremii cu amintiri din copilărie.

Copilăria noastră, a părinților cu copii aflați în plină copilărie, a putut fi pusă într-o formă bine definită care, pentru unii dintre noi, încă mai poartă aroma vaniliei, a prăjiturilor drese cu coajă de portocală sau atingerea catifelată a mâinilor  mamei, mângâierilor bunicilor, îmbrățișărilor puternice ale tatei; copilăria lor oare ce aromă va purta peste timp? Copilăria noastră poartă atingerea atâtor mâini întinse pentru îmbrățișare, reazem, jocuri în aer liber, saluturi cordiale. Copilăria lor va păstra, oare, atingerile de mâini ale semenilor? Copilăria noastră poate fi derulată pe o peliculă ce poate dura câteva ore bune, timp în care putem savura un cocktail consistent de emoții, vom resimți bucurii și tristeți, revolte și victorii, vom  lăcrima și râde la rememorarea chipurilor cu oameni frumoși și dragi, dar ne vom și crispa chipul când fețe împietrite ori amenințătoare vor ieși de prin cotloanele trecutului; copilăria noastră poartă în ea multe chipuri păstrate proaspete și vii, chiar dacă unele dintre ele au încetat să mai existe fizic.

După ce văd atâția pui de oameni care caută cu atâta asiduitate alean și răsfăț în televizor, tabletă, telefon, calculator, mă întreb dacă copilăria lor va putea păstra în ea chipurile oamenilor, emoțiile și amintirile despre oameni și evenimente? Și dacă da, câte chipuri și câte amintiri? Și câte dintre cele păstrate vor purta amprenta unor evenimenteplăcute care să merite a fi rememorate, evocate?

Vorbim de timpuri diferite, de condiții de trai diferite, de oameni diferiți, veți spune, așa că nu ar avea sens să comparăm copilăria noastră cu a lor. Să fie, oare, chiar toate diferite? Și oare chiar ar fi atât de păgubos să ne gândim la amintirile cu care vor rămâne copiii noștri după ieșirea din fantastica și copleșitoarea, în frumusețe, perioadă a copilăriei?

Da, viața noastră nu se conjugă întru totu’ la același mod și  la același timp cu a puilor noștri. Timpul nostru comun este cel care ne articulează în simțăminte comune, este cel care ne pune în dificultate sau ne dă satisfacții din coexistarea noastră alături de ei. Timpul nostru în plus a fost cel care ne-a slujit să căpătăm experiență prin experimentare și învățarea iubirii; este timpul scurs până la venirea copiilor noștri pe lume. Apoi noi, încărcați de iubirea pentru ei, vom rămâne în deficit de timp, pe când ei vor avea un plus de timp, pe care noi nu vom mai fi în stare să-l înțelegem întru totul, în afara iubirii ce le-o purtam.

Și da, acolo unde părinții uită de ei înșiși și de copiii lor, vor apărea, între cele două generații, multe seisme declanșate de neconcordanțele dintre așteptări și realizări, de percepțiile diferite despre viață,  de evoluția tehnologică, etc.

Da. Și oamenii sunt alții, dar, teoretic; mai înnoiți, mai evoluați.

Și nu. Nu toate sunt diferite. Atât timpul istoric, contextele sociale, cât și oamenii au ceva comun care face ca lucrurile să se lege și să îi lege: valorile, principiile, încredințările, iubirea și mai au și ceva ce îi dezleagă și izolează: nonvalorile, dorința de distrugere, de dominare, invidia, egoismul, ura. Acum depinde de fiecare dintre noi cum alegem să fim: uniți sau dezbinați, aproape unii de alții sau în lumi diferite.

Și mă întorc acum la subiectul cu care am dorit sa încep discuția noastră de astăzi: noua lume: cyberlumea cu noile ei metehne și afecțiuni (cyberaddiction, cyberholism, metaholism).

Dacă televiziunea și internetul se vor transforma în Bau-Baul care va răpi copiii de lângă noi, consider că problema va fi fost generată de noi părinții. Să nu ne obosim să căutăm atunci vina în copii! Ceva din schema de comunicare cu ei va fi fost scurcircuitat.

V-ați întrebat de ce copiii aleg astăzi să petreacă tot mai mult timp în față unor cutii inerte, în aparență, și mai puțin printre oameni? Vă întreb dacă v-ați întrebat la modul serios și profund, nu doar să vă dați răspunsuri de sezon, ori citite sau auzite pe la alții, neadaptate nicidecum situației voastre.

Pe mine mă preocupă chestiunea asta de ceva timp și, încă, încerc să găsesc răspunsuri adaptate fiecărui context în parte.

Dacă ar fi să plecăm, în încercarea noastră de identificare a cauzelor înstrăinării copiilor noștri de lumea oamenilor, de la ideea generală că orice lipsă necesită o căutare și o substituire, am putea înțelege cât de cât de ce copiii și tinerii din ziua de astăzi aleg interacțiunea mediată de gadgeturile tehnologice în defavoarea relațiilor umane, nemediate.

La un moment dat, pe noi, adulții, nu ne-au mai găsit acolo, lângă ei, și acela a fost momentul în care puii noștri ne-au găsit un substitut în televizor, în internet sau în jocuri pe calculator, un substitut de la care au primit răspunsuri imediate, multe, fără să trebuiască să mai aștepte și fără să depună niciun efort. Mai trist e că, de multe ori, chiar noi le-am servit sau, încă, le mai servim această alternativă din dorința noastră disperată de a ne mai  rămâne timp și pentru alte preocupări.

Am găsit o soluție rapidă pentru echilibrarea balanței noastre de timp, dar cât de sănătoasă este soluția găsită pentru dezvoltarea emoțională, psihică, cognitivă, socială, fizică a copilului nostru, dar și pentru liniștea noastră de mai târziu?

Și cu cât este mai timpurie îmbăierea copilului în mijloacele tehnologiei moderne și în lipsa noastră de atenție, cu atât mai adâncă va fi afundarea micuțului într-o lume virtuală pe care o va confunda cu realitate.

Dar adevărata noastră problemă nu este dacă puii noștri se folosesc ori nu de televizor, de calculator, de tabletă, de smartphone, ci cât timp din viața lor alocă acestora, cât de repetitivă este „baia” lor zilnică în astfel de medii și mai ales care este calitatea materialului ingerat de mintea și de sufletul lor.

Să le interzicem accesul la aceste mijloace ar fi mai greu și absurd, dar să le permitem accesul cu nemiluita ar însemna că nu ne prea pasă de ei, dacă vom fi conștientizat efectele devastatoare ale folosirii excesive ale acestora asupra trupului, minții și sufletului celui mic. Și poate că nu toți dintre noi ar dori să își lase copilul fără măsură la televizor sau pe internet, dar dependența, odată creată, își cere tributul, iar noi, adulții, ne aflăm într-o mare dilemă căci nu mai știm cum să interacționăm cu copiii noștri pe care nu prea-i mai interesează nici părerea noastră, nici interdicțiile noastre, cu atât mai puțin interacțiunea cu noi. Așadar să devenim conștienți de consecințele exceselor, în general, și ale excesului de televizor și de internet, în special, asupra puilor noștri și să luăm decizii sănătoase înainte de a ajunge în vreun impas.

Dacă am face din boomul tehnologic un aliat, am avea multe de câștigat, căci mijloacele media, folosite cu măsură-ca orice lucru, de altfel, în viața aceasta, pot aduce multe beneficii: facilitează accesul rapid la informații, scurtează distanțele dintre oameni, ne pune în relație cu oameni aflați la mii de km depărtare, ne țin la curent cu toate noutățile, ne antrenează să vrem, să putem, să cunoaștem, să gândim, să comunicăm, cu două condiții:

  1. să le dozăm în porții mici, căutând eficiența și câștigul din ele, și
  2. să nu le substituim oamenilor, ci să le aducem în completarea interacțiunilor sociale vii, cu oameni din realitatea imediată, cu oameni care trăiesc într-o lume autentică încărcată de valori și de principii sănătoase și de iubire.

Când puiul nostru are mai puțin de doi ani, nici să ne gândim să-l bombardăm cu radiațiile televizorului, calculatorului, telefonului. Chiar dacă ni se va părea că va fi fascinat de imaginile și sunetele derulate acolo și chiar dacă ni se va părea că aceste mijloace pot fi bonele ideale, accesibile și convenabile bugetului nostru financiar și de timp, în realitate ne vom face un mare deserviciu aducându-le în viața copilului nostru atât de devreme. Dacă o vom face, să nu ne mirăm atunci când bebelușul nostru nu  va mai dormi cât ar trebui pentru vârsta lui ori dacă va avea coșmaruri, stări de agitație, de nervozitate, deficit de atenție. Racordarea copiilor la mijloacele tehnologice o putem face gradual, între 3 și 5 ani, fără a depăși 15 minute pe zi cu aceste tipuri de interacțiuni.

Și după cum spuneam anterior, nu doar dozajul de timp e necesar, ci și filtrarea informației ingerate de creierul copilului trebuie să ne preocupe, căci cele 15 minute, dacă vor aduce imagini violente și conținuturi nocive pentru copilul nostru, pot șterge într-o clipită toată munca depusă anterior pentru creșterea și educarea sănătoasă a acestuia.

De la vârsta de 5 ani, timpul total, cumulat, de interacțiuni mediatice nu ar trebui să depășească 1 oră pentru cei mici și maximum 2 ore pentru adolescenți. Orice depășire a acestor granițe de timp, de măsură și de calitate a materialului vizionat, devine nocivă, iar urmările pot fi devastatoare atât pentru el cât și pentru liniștea noastră, a părinților.

Să nu ne lăsăm încântați de multitudinea de informații pe care le acumulează copiii din statul la televizor și căutările de pe internet, suplimentându-le cumva cantitatea de timp pentru lărgirea orizontului de cunoaștere astfel, căci ne vom amăgi singuri; cele mai multe informații, experiențe și trăiri le vor afla din lumea reală, din interacțiunea cu semenii. Să ne atragem copiii, prin toate acțiunile noastre, către viață, către semeni, către experiențe trăite în timp real și simțite cu toată ființa lor, cu toate simțurile lor!

Când veți avea un răgaz, faceți, vă rog, un exercițiu de imaginație și vizualizați-vă copilului, născut perfect sănătos, evoluând în timp! Priviți-l cu ochii minții, dar și ai sufletului! Vedeți cumva un copil obez sau unul suplu? Un copil cu spatele strâmb ori un om semeț și drept? Un puști lipsit de îndemânare sau unul priceput în a-și folosi trupul și mintea în toate câte le va avea de făcut prin viață? Un adolescent cu niște ochelari cu dioptrii exagerate de excesul statului la tv și calculator, prin care abia să poată întrezări lumea, sau un tânăr cu privirea senină, clară, cristalină care să vadă lumea în toată complexitatea ei? O ființă bântuită de insomnii și de coșmaruri ori una odihnită și relaxată? Un suflet anxios, veșnic nemulțumit, trist, iritabil, agresiv, trăitor într-o lume paralelă cu realitatea sau unul mulțumit și mulțumitor, vesel, pozitiv și echilibrat, ancorat în realitatea imediată și adaptabil? Un învățăcel obosit, care nu se poate concentra pe sarcina de lucru, cu rezultate slabe la învățătură și la toate examenele vieții sau unul focusat pe sarcină, conștient de resursele personale, silitor și sârguincios în a trece peste toate examenele vieții?

În momentul în care veți vedea, cu ochii minții și ai sufletului, pe puiului vostru evoluând în timp, veți realiza că aveți, ca părinți, ceva mai mult de făcut, ceva ce nimeni altcineva nu va face și nu poate reuși, dar voi da: să vă umpleți viața cu copilul/copiii vostru/voștri. De golit e simplu: nu trebuie să faceți niciun efort nici voi, nici el/ei, dar la un moment dat sufletul vostru îl/îi va striga să vină lângă voi, iar el/ei nu vor auzi, căci urechile lui/lor vor fi umplute de alte sunete venite din cyberlume.

 

Câteva sfaturi pentru părinții dispuși să asculte sfaturi

 

Sfaturi universal valabile

  • Iubiți-vă copiii și arătați-le asta prin tot ceea ce faceți, gândiți ori spuneți!
  • Umpleți-vă inima și viață de ei și cu ei!
  • Nu lăsați în sarcina altora creșterea și educarea lor! Voi trebuie să-i educați, să-i învățați și sporiți!
  • Fiți modele pentru ei!
  • Răspundeți-le, cât de repede veți putea, întrebărilor, solicitărilor, chemărilor!

Sfaturi specifice

  • Nu le oferiți ca alternativă absenței voastre din viața lor televizorul, jocurile pe calculator, statul pe internet!
  • Învățați-i să fie echilibrați în alegeri și să evite excesele! Pentru asta dvs. trebuie să le dați modelul personal, dozându-vă dvs. înșivă, cu măsură, timpul de stat în față televizorului, convorbirilor telefonice, statului pe internet!
  • Fiți selectivi în ceea ce privește grila de programe și urmăriți emisiuni și filme care să vă fie de folos! Mesajul acesta transmiteți-l și lor!
  • Urmăriți alături de ei emisiuni, filme, documentare, desene animate, despre care să discutați ulterior, trăgând concluzii și învățăminte împreună!
  • Faceți împreună cu ei programul de activități săptămânale în care să fie incluse și timpul aferent și intervalul orar alocat mersului la cinema, uitatului la televizor, statului pe internet! Ajutați-l să aleagă și să discearnă care informații îi fac bine și care nu, ce desene poate viziona și pe care nu, ce jocuri pe calculator poate juca și de care nu, la ce filme se poate uita și la care nu. Cultivați-le de mici gusturile și alegerile, conștientizându-i asupra urmărilor alegerilor făcute!
  • Încurajați-le hobby-urile și apreciați-le reușitele! Fiți alături de ei atunci când reușesc, dar, mai ales, atunci când nu izbândesc!
  • Asigurați-vă că-și fac prieteni în lumea reală și facilitați-le întâlnirile cu prietenii astfel încât să prindă gustul și farmecul interacțiunilor cu aceștia!
  • Petreceți cât mai mult timp cu ei pentru a putea discuta despre problemele și întrebările care îi frământă!
  • Prindeți-i cu cât mai multe activități în lumea reală și, în lumea imaginară,  lăsați-le cât mai mult loc viselor și  visurilor!

Psiholog,

Nicoleta Horduna.